top of page

Biserica de piatră

„Sfântul Gheorghe”

 Streisîngiorgiu

 

MONUMENT ISTORIC, Cod LMI - HD-II-m-A-03454

CĂLAN - Județul HUNEDOARA - ROMÂNIA

Este probabil cea mai veche constructie medievală din Transilvania şi România cunoscută până în prezent şi păstrată în funcțiune. Este unul dintre monumentele religioase de cea mai mare însemnătate pentru istoria, cultura şi religia românilor. 


Datare: Sfârșitul secolului al XI-lea
Dated: The end of the 11thcentury
Datée: A la fin du XIème siècle

- Precedată de un edificiu de lemn (sec. XI), actuala biserică (sec. XII) a fost construită din piatră, în stil romanic. A fost reparată la 1409, iar în sec. XVIII au fost efectuate unele adăugări. Are trei straturi de pictură: 1313-1314, 1408 şi 1743. Tabloul votiv din 1313-1314 îi înfăţişează pe „ctitorul Chendereşu şi soţia sa jupâniţa Nistora”. 


- Preceded by a wooden edifice (11th century) the actual church (12th century) was built of stone in a romanic style. It was repaired in 1409 and in the 18th century several buildings were added. It has three layouts of mural paintings: 1313-1314, 1408 and 1743. The votiv picture  (1313-1314)  presents the founder “Chendereșu and his wife Nistora”.


- Précédée par un édifice en bois (XIème siècle), l’actuelle église a été construite en pierre dans le style roman. Elle a été réparée en 1409 et dans le XVIIIème siècle quelques constructions ont été ajoutées. Elle a trois couches de peinture murales : 1313-1314, 1408 et 1743. Le tableau votiv présente le fondateur „Chendereșu et sa femme Nistora”.


„Cea mai veche ctitorie de nemeşi români din Transilvania”
Nicolae Iorga – academician, istoric și om politic – la 1926

”La Streisîngeorgiu ne aflăm în faţa celui mai vechi monument medieval sigur datat şi rămas în picioare de pe întreg teritoriul ţării, monument care şi-a păstrat până astăzi destinaţia originară.” 

Radu Popa – istoric și arheolog – la 1975

 

Ca urmare a demersurilor făcute de Administrația Publică Locală Călan și a colaborării cu Ministerul Turismului din România, Biserica Sf.Gheorghe din Streisângiorgiu, (monument istoric unicat în România din punct de vedere arhitectural și al vechimii atestate) a fost inclusă în broșura ”Rutele Culturale Europene pe Teritoriul României” apărută sub egida Autorității Naționale pentru Turism (A.N.T.) în 2017. Monumentul se află poziționat pe Ruta Culturală Europeană dedicată Patrimoniului Arhitectural Romanic European, într-o companie selectă și de mare ținută: Biserica Sf.Nicolae din Densuș, Catedrala Romano-Catolică din Alba Iulia, Cetatea Câlnic, Bisericile Evanghelice din Cisnădie și Cisnădioara, precum și cele din Cincu și Viscri.

          Vremurile învolburate ale inceputurilor istoriei medievale a Transilvaniei și a ceea ce este astăzi teritoriul României au adus în atenția specialiștilor nenumărate provocări.  Dacă biserica Sfântul Nicolae Domnesc din Curtea de Argeș, cu anul de citorie atestat 1352, este cea mai veche ctitorie medievală românească de zid din Țara Românească, iar biserica din Densuș figurează printre cele mai vechi din Transilvania, fără a fi cunoscute cu exactitate data și ctitorii ei originari, istoricul Nicolae Iorga afirma, într-un studiu din anul 1926, că biserica micuță de zid, din localitatea Streisîngeorgiu, acum parte componentă a Orașului Călan din județul Hunedoara este cea mai veche ctitorie de nemeși români din Transilvania.

          Conform datelor de pe tabloul votiv al bisericii, cunoscut de către Iorga, aceasta fusese pictată în anul 1408, ctitorii reprezentați în acel tablou fiind cneazul Lațcu Cândreș și soția sa Nistora. Afirmația lui Nicolae Iorga avea să fie dovedită științific și mult întărită de cercetările arheologice desfășurate în anul 1975, sub îndrumarea reputatului arheolog și istoric Radu Popa.

Voința divină sau poate doar norocul au dus atunci la descoperirea unei mai vechi pisanii a bisericii, aflată pe peretele estic al Sfântului Altar. Redactată în limba slavonă, uzuală la vremea respectivă, pe teritoriile românești, în mediul eclesiastic, dar și în cel al cancelariilor politice, se deslușesc pe ea următoarele, conform specialiștilor:

 „În anul 1313/1314 am făcut biserica cu ajutorul Sfântului Gheorghe și al Maicii Domnului și al Tuturor Sfinților întru ajutorul și iertarea păcatelor cneazului Balea, și întru ajutorul și mântuirea și iertarea păcatelor popii Naneș și a lui Teofil Zugravul.”

          Așadar, data ctitoririi lăcașului din piatră de la Streisîngeorgiu este cu aproape un secol anterioară celei cunoscute de către Nicolae Iorga. 

           Biserica este situată la marginea terasei înalte de pe malul drept al râului Strei, pe cursul inferior al acestuia, în cimitirul localității care la ultimul recensământ mai număra doar ceva mai mult de 500 de locuitori.

Este zidită în stil romanic simplificat, având forma de navă care înglobează în partea de Vest un mic turn  clopotniță, adăugat la 1408. Altarul bisericii are planul patrulater și nu semicircular, cum ne-au obișnuit bisericile ortodoxe.

Conform descoperirilor din 1975, edificiul a fost construit cu piatră adusă de la o villa rustica romană din apropiere și de la ruinele romane de la băile romane de la „Ad Aquae”. Nu doar pentru ziduri s-a folosit o astfel de piatră, ci și pentru pardoseală, și chiar pentru mobilier, un jilț din Sfântul Altar, acum situat în exteriorul bisericii, lângă intrare, stând mărturie în acest sens.

Investigarea necropolei a scos la iveală un grup de morminte mai vechi decât biserica. Ele au fost asociate cu o biserică de lemn anterioară, datată de către specialiști în prima jumătate a secolului al XII-lea.

Aceasta l-a determinat pe istoricul Radu Popa să afirme că „la Streisîngeorgiu ne aflăm în fața celui mai vechi monument medieval sigur datat și rămas în picioare de pe întreg teritoriul țării, monument care și-a păstrat până astăzi destinația originară.”

Istoricul de artă Vasile Drăguț a făcut analiza frescelor parțial scoase la lumină, stabilind sorgintea lor bizantină, cu influențe occidentale. Cea mai mare parte a picturii bisericii a rămas însă până astăzi, nedescoperită.

          Așadar, biserica din Streisîngeorgiu este cert datată 1313/1314. Ctitorii de atunci au fost cneazul Balea și preotul Naneș, iar pictorul se numea Teofil. Din tabloul votiv se cunoaște anul celei de-a doua picturi, 1408. Ea s-a făcut, desigur, după un proces mai amplu de renovare, în cadrul căruia a fost adăugat și turnul clopotniță. Ctitori au fost membrii unei alte familii de cneji români, aceea a lui Lațcu Cândreș. Iar după aceasta, biserica a mai fost pictată și în anul 1743, de către zugravul Gheorghe Șandor din Făgăraș. Pe la 1850 a fost adăugat un pronaos, înlăturat la retaurările din 1975, pentru a se reveni la forma originală a monumentului.

           Deși lăsată cumva în uitare după descoperirile fundamentale din 1975, bisericuța modestă din Streisîngeorgiu a oferit și oferă încă tuturor celor care înțeleg istoria neamului nostru, cea mai concludentă dovadă a continuității românismului și creștinismului în aceste locuri de legendă, având la bază esența durabilității poporului român: tradiția milenară nealterată, păstrată în mentalul colectiv din cele mai vechi timpuri și expusă nemuririi prin arta bisericilor de piatră de pe Valea Streiului, Sargeția Daciei antice.

Biserica Sf. Gheorghe Streisîngiorgiu
bottom of page